Este agricultor cu acte în
regulă, a făcut facultate, dar are deja și destulă experiență în acest domeniu,
chiar dacă are abia a ieșit de pe băncile universității. A crescut în câmp,
alături de tatăl, unchiul și verișorii săi. Ar fi putut doar să preia afacerea
de familie, dar și-a dorit să știe și teorie, așa că s-a licențiat în
horticultură.
În cămașă albă și pantofi
lustruiți merge pe drumul care desparte livada de cireșe, de cea de mere.
Ne conduce printre rândurile de
cireșe, povestind cu multă satisfacție despre calitățile fructelor roșii - sunt
cărnoase, pline de dulceață, se coc târziu, dar se vând repede pentru că sunt
gustoase, adaugă agricultorul.
Andrei Codrean din Visoca,
raionul Soroca este unul dintre tinerii care a ales să revină în sat după
absolvirea facultății și să continue ceea ce au început părinții, adică să facă
agricultură.
Spune-mi cum ai ajuns să te ocupi
de agricultură și de ce ai ales acest domeniu?
A fost o pasiune încă din
copilărie. De copil am crescut și am văzut ce înseamnă agricultura. Părinții se
ocupau de acest domeniu, iar odată cu trecerea anilor, tot mai mult m-am
îndrăgostit de asta. Chiar e o pasiune.
În copilărie ai participat la
procesul de creștere, cultivare, ce făceai?
Da, eu am participat. Chiar de la
15 ani am început să lucrez pe tractor, fiindcă era problemă cu un mecanizator.
Între timp eram student, iar în weekend mă grăbeam de la universitate repede la
gară, de la gară repede acasă ca să reușesc să lucrez până seara. De vineri
până duminică seara lucram, apoi mă urcam la rutieră și iar la facultate mă
duceam.
Să înțeleg că după facultate vrei
să te întorci acasă și să te dezvolți aici?
Până acum am fost la Chișinău,
pentru că am fost student și am umblat de la Soroca la Chișinău. Dar acum sunt
pe loc, în sat, dar mă gândesc pe timp de iarnă că nu o să am ocupație și o să
caut încă ceva. Dar n-aș încerca să mă mut undeva, aici chiar e plăcut.
Dar în general, viața la sat este
ceva care te reprezintă?
Da! Mă reprezintă, aici îmi
găsesc pasiunea și liniștea. Aici îmi găsesc ocupația dorită.
Ce-ți place cel mai mult în
agricultură?
Recoltarea îmi place cel mai
mult.
Pentru că după recoltare vin și
bănuții?
Bineînțeles că acesta este unul
dintre motive, știți cum se spune - toamnă se numără bobocii. Iată când vezi
rezultatul unui an de muncă, simți cea mai mare satisfacție.
Voi aveți agricultură în diferite
domenii, cereale, creștere de fructe, legume, care este cea mai pretențioasă
cultură și de ce?
Dintre toate ramurile
agriculturii, pe care noi le-am încercat, cea mai grea îmi pare creșterea
bostănoaselor. E mai complicat, pentru că ele nu permit să erbicidăm. Dacă
reușim să erbicidăm înainte de semănat, e un plus, iar dacă nu reușim, deja
suntem nevoiți să achităm lucrători ca să prășească.
Aveți și livezi, de prune, mere
și cireșe, de cât timp vă ocupați de creșterea cireșelor?
De vreo șase ani.
Asta e cea mai proaspătă ramură
pe care o încercați în agricultură?
Da!
Ce faceți cu producția pe care o
obțineți?
Totul practic se duce la export
din ceea ce cultivăm - cireșe, mere, prune.
În ce țări exportați?
În Rusia exportăm cireșe și mere.
Bostănoasele și cerealele expediem și în Turcia.
Cum a fost anul acesta cu
exportul? Mulți crescători de mere au rămas cu fructele în frigidere, din câte
știu...
Noi am vândut totul și a fost un
preț bun. Noi n-am riscat, am vândut când a fost cererea. Fructele care n-au
fost de calitate, s-au dus la procesare, iar majoritate au plecat la export.
Am observat că ești îmbrăcat la
patru ace, cămașă albă, pantaloni și din câte am înțeles, cămașa albă este
cartea ta de vizită...
Îmi place să fiu îmbrăcat bine.
Eu am activat într-o companie cu preparate chimice și când mergeam în câmp,
unde mă întâlneam cu producători, agricultori care aveau mult pământ și foarte
mulți bani, aceștia veneau îmbrăcați foarte, foarte simplu. Mă deranja acest
fapt. Nu înțelegeam de ce nu e posibil să duci și la țară o viață curată. De ce
să nu existe o etichetă? Nu văd nici o problemă în acest fapt. Dar totul
depinde de om.
În activitatea voastră, ați
reușit să obțineți ceva granturi, subvenții?
Da. Din păcate, o perioadă am
fost foarte ignorat de stat în ceea ce privește subvențiile, granturile, dar
într-un final am reușit.
Cât timp ai avut nevoie ca să
aduni toate actele?
O vară (râde) dar am deranjat
foarte mulți oameni, inclusiv pe cei din echipa FARM, Vasile Pojoga, expert în
dezvoltarea afacerilor mereu ne-a răspuns la toate întrebările și ne-a oferit
consultații profesioniste. N-a fost simplu să obținem subvenționarea, dar dacă
depui un pic de efort, reușești.
Ce sumă ai obținut la
subvenționare?
La subvenționare am obținut
120.000 lei de la stat. Dar din această sumă un anumit procent a plecat la
bancă.
Care sunt provocările pe care le
are un agricultor în Moldova?
Noi avem o problemă și este o
problemă mare, noi nu ne-am învățat încă să facem calitate. La noi, mai mulți
se bazează pe cantitate. Iarăși mai sunt probleme ce țin de piață, de export,
de preț, dar toate sunt din domeniul marketingului.
Tu cum vezi lucrurile, se schimbă
ceva sau stăm pe loc la acest capitol?
Se văd mici schimbări, dar foarte
încet și cu tare mult greu.
Care sunt planurile pentru
viitor?
Să mărim productivitatea, dar
bineînțeles și suprafața. Și vrem să încercăm și ramuri noi, în viață trebuie
de încercat de toate.
Spune-mi te rog un îndemn pentru
alți tineri care ar vrea să se ocupe de agricultură? Care ar fi sfaturile din
partea ta și în general, dacă merită să se apuce de agricultură în Moldova?
Eu cred că merită. Nu merită,
atunci când nu vrei să te ridici din pat. Când depui mult efort, este și
rezultat. Rezultatul nu este imediat în primul, sau în al doilea an, dar
trebuie să ai răbdare. Aceasta este o investiție pe viață.
Andrei Codrean este membru FARM
de doi ani, iar de curând, acesta a fost selectat în consiliul de administrare al
organizației locale al rețelei pentru tineri FARM.
Sursa: FARM
