În perioada iulie – decembrie, pe teritoriul Republicii Moldova,
agricultorii au participat la o serie de evenimente informative, care au scopul
de a susține și a stimula fermierii să-și dezvolte afacerile. Seminare,
consultații individuale, vizite de studiu, schimb de experiență și comunicarea
directă cu cei mai buni specialiști din țară din domeniul horticol și
zootehnic, au fost posibile datorită programului de extensiune lansat de
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și implementat de Federația
Agricultorilor din Moldova, ”FARM”. Expertul în legumicultură, Eugeniu Țurcan
cel care a oferit fermierilor informații și consultații individuale despre
cultivarea și protecția plantelor, ne-a oferit mai multe detalii despre cum au
avut loc evenimentele, dar și care au fost cele mai solicitate subiecte.
Cum au loc atelierele de lucru
cu agricultorii în cadrul programului?
Într-adevăr programul care s-a lansat este de bun augur pentru
legumicultori, mai ales având în vedere toate schimbările ce ține de portofoliul
semincer, a produselor de uz fitosanitar. Din partea legumicultorilor au
început a crește interesul față de produsele ecologice, mai ales în contextul
pandemic. Și în mod special acest lucru se întâmplă pentru că mulți au încercat
utilizarea lor și au observat un rezultat pozitiv. Cumpărătorii au început a
căuta produse de calitate și apare și dorința agricultorilor de a produce eco.
Care sunt totuși cele mai dese
întrebări pe care le adresează legumicultorii în timpul acestor ateliere?
Foarte mulți producători sunt interesați de protecția plantelor, de
agricultura ecologică. Producătorii se împart în două tabere în funcție de
interes. Pentru producerea tradițională sunt foarte multe întrebări anume la
produsele radiate, conform regulamentului Uniunii Europene, foarte multe din
produsele fitosanitare radiază și au o perioadă limitată de utilizare. Mulți
producători sunt în dilemă ce tip de produse să utilizeze. Vor să investească
rezonabil și să obțină rezultate bune cu investiții minime.
Când spuneți că este un interes
ridicat, vă referiți la legumicultorii care au făcut până acum legumicultură
tradițională și încearcă să se reprofileze sau e vorba de un interes în general
din partea oamenilor să se apuce de agricultură ecologică?
Da, e vorba de acei care fac agricultură tradițională și fiind
martorii rezultatelor obținute în domeniul dat, apare și la ei dorința. Sunt
exemple bune din regiune Drochia unde sunt producători care au trecut prin
perioada de conversie. Cel mai mult îi motivează prețul care li se propune de
consumator și din partea rețelelor de magazine. Plus că și consumatorii îi
caută din considerentul că știu că produsele sunt de o siguranță mai mare.
Ce presupune această perioadă
de conversie și în general, cum are loc procesul de trecere de la cultivarea
legumelor tradiționale la cele ecologice?
Acesta este un program inițiat tot de Ministerul Agriculturii și a
Industriei Alimentare. Producătorii pot să vină cu solicitarea printr-o cerere
și trebuie să-și facă un business plan și să determine gama de produse pe care
și-o doresc să o cultive. Mai apoi, când au un plan bine pregătit, trebuie să
depună o cerere și dosarul la un organ de testare. Plus, producătorii pot
solicita și control din afară, ceea ce, evident, este mai costisitor. Dar noi
avem în țară organe de testare. Conversia are loc timp de minim doi ani, în
cazul culturilor anuale și timp de trei ani, în cazul culturilor multianuale.
În cazul în care se inițiază procesul de tranziție, în această perioadă, organele
de control efectuează vizite la
solicitant. Se fac analize de sol, apă și tot ce este implicat în producerea
propriu-zisă. Sunt verificate registrele de utilizare a produselor
fitosanitare, sunt verificate facturile, inputurile etc. Și dacă se respectă
tot regulamentul care prevede obligațiile pentru conversia ecologică, compania
obține un certificat că este produs ecologic și anual, iarăși se semnează
contract de prelungire. Anual se repetă aceste teste. Trebuie să respecte
anumite criterii, dacă nu sunt respectate, certificatul este anulat și
producătorul nu mai poate să comercializeze produsele cu marca ecologică.
Pe lângă faptul că sunt
agricultori curioși de a cultiva legume ecologice, mai sunt și din cei care au
dubii, care sunt motivele care-i stopează?
O parte din producători se uită sceptic la această procedura, din
considerentul că este volum mare de documente. Multe instanțe pe care au să le
treacă și ei au frică că nu vor reuși.
Birocrație multă?
Mai mult din considerente că oamenii nu sunt informați, nu cunosc
detalii, se tem de necunoscut.
Dar este și o altă categorie de
agricultori, care consideră că agricultura ecologică în Republica Moldova nu
este posibilă, în condițiile în care terenurile și apele sunt poluate?
Producătorii se împart în două tabere, este adevărat. Totuși, dacă
cerințele impuse de procesul de conversie sunt respectate, se poate face
agricultură ecologică. Până la urmă, solul se reface. Iar perioada de
descompunere, a fiecărui produs, din punct de vedere a inofensivității este
diferit. De asta și se dă perioada de conversie, în perioada aceasta deja
compania este verificată, ce substanțe folosește, de unde ia apa și tot așa. În
acest caz, frica dispare pentru toți cei care inițiază această activitate.
Producătorii se împart în două tabere, este adevărat. Totuși, dacă
cerințele impuse de procesul de conversie sunt respectate, se poate face
agricultură ecologică. Până la urmă, solul se reface. Iar perioada de
descompunere, a fiecărui produs, din punct de vedere a inofensivității este
diferit. De asta și se dă perioada de conversie, în perioada aceasta deja
compania este verificată, ce substanțe folosește, de unde ia apa și tot așa. În
acest caz, frica dispare pentru toți cei care inițiază această activitate.
Care sunt tendințele la nivel
de legumicultură? Cei interesați de această ramură sunt în creștere sau
dimpotrivă, își pierd interesul?
O parte se dezamăgesc din cauza prețurilor scăzute, experiența mea,
cei care produc legume de calitate, se mențin. Oricum, alimentarea populației
este o necesitate și e bine să avem un produs
autohton, calitativ. Totuși, se menține importul și asta, cu părere de
rău descurajează agricultorii, deoarece se ciocnesc cu imposibilitatea de a
comercializa produsul autohton.
Un studiu publicat recent de
colegii noștri de la East Fruit, spunea că există probabilitatea ca numărul de
legumicultori va fi în descreștere în RM, pentru anul viitor, din cauza
prețurilor mici. Dumneavoastră, ce părere aveți?
Migrarea de la o cultură la alta e destul de întâlnită, dar de a
abandona 100 % investiția pe care au făcut-o, mai rar se întâmplă. Investiția
fermierilor în agricultură este destul de mare. Marea majoritate rămâne totuși
pe poziție, continuă să producă. Mai mult decât atât, observăm o migrare și o
selectare a culturilor care sunt mai rentabile. Dar micșorarea drastică a
numărului de legumicultori, presupun că nu se va întâmpla.
Cât de necesare totuși sunt
instruirile, în condițiile actuale, în care agricultorii au acces la mai multe
informații?
Aceste ateliere sunt utile, într-adevăr, în cadrul instruirilor,
fermierii au posibilitatea să afle mai multe informații noi. O posibilitate de
a avea contact cu toate inovațiile care au loc în domeniu, dar și oportunitatea
de a pune în practică, mai ales după ce comunică și fac schimb de
experiență cu semenii lor, care au
încercat anumite tehnologii și tehnici.
Sursa: FARM
